Expoziție
Un simbol național cu un trecut dramatic
Încă de la începerea construcției catedralei Notre-Dame de Paris acum aproape o mie de ani, aceasta a reprezentat o figură permanentă a peisajului parizian și un simbol al națiunii franceze. Istoria sa este un microcosm al istoriei franceze - a fost martoră a revoluțiilor și neliniștilor politice, a fost profanată, restaurată și remodelată de multe ori de-a lungul istoriei. Incendiul care a devastat acoperișul, turla și pereții superiori ai catedralei Notre-Dame pe 15 aprilie 2019 a reprezentat cel mai recent episod dramatic din lunga sa istorie.
Descrierea topografică precisă și timpurie a Parisului medieval prezentată aici include catedrala Notre-Dame. Face parte din Hours of Étienne Chevalier, unul dintre cele mai faimoase și bogat iluminate manuscrise din secolul al 15-lea. A fost pictat de Jean Fouquet, artist regal pentru regii Charles VII și Louis XI, pentru trezoreria Franței.
În peisajul de la această pagină, Notre-Dame iese în evidență printre celelalte monumente recognoscibile din Ile de la Cité, respectiv turla Saint-Chapelle și Podul Saint-Michel.
Chiar înainte să fie finalizată, în jurul anului 1350, catedrala Notre-Dame a fost folosită ca loc de sărbătorire a marilor evenimente naționale. Încă din1214, regele capetan Philippe Auguste a celebrat victoria militară împotriva lui John Lackland, Ducele de Aquitane, Normandia și Regele Angliei, cu un serviciu Te Deum la Notre-Dame. Dimensiunea și capacitatea pentru mulțime a catedralei Notre-Dame au făcut-o să fie adecvată pentru gădzuirea unor evenimente prestigioase, precum slujbe de înmormântare și botezuri princiare.
Adventul Revoluției Franceze și declarația că Catolicismul nu mai era religia de stat a Franței au produs haos la Notre-Dame. Multe dintre statuile sale au fost distruse, mobilierul și finisajele au fost jefuite iar clădirea a căzut într-o perioadă de degradare și neglijare.
Concordatul din 1801 semnat de Napoleon Bonaparte și Papa Pius VII a redefinit catolicismul drept religia majorității poporului francez (deși nu religia de stat), și a marcat un punct de cotitură pentru soarta catedralei Notre-Dame. Un serviciu Te Deum a fost celebrat la Notre-Dame pe 10 aprilie 1802 for proclamarea concordatului și Bonaparte însuși a ales să fie încoronat Împărat acolo în 1804, așa cum este surprins în faimoasa pictură a lui David (mai sus).
Cu siguranță, Catedrala Notre-Dame at Paris este, chiar și în prezent,un edificiu maiestuos și sublim. Cu toate acestea, deși a rămas nobilă odată cu trecerea timpului, nu putem să nu regretăm, nu putem să nu ne indignăm cu privire la nenumăratele degradări și mutilări suferite de venerabila clădire, atât prin acțiunea timpului cât și din mâna omului.
O controversă cu privire la renovarea din secolul al 19-lea
Sub Monarhia din Iulie (1830-1848), politica culturală din Franța a fost transformată. Clădirile și monumentele Vechiului Regim precum Palatul Versailles și Louvre au fost selectate pentru reparare și conservare. În 1830, a fost creat postul de Inspector General al Monumentelor Istorice, acesta fiind însărcinat cu clasificarea și evaluarea renovărilor de clădiri.
În 1844, tinerii arhitecți Eugène Viollet-le-Duc și Jean-Baptiste-Antoine Lassus au câștigat o competiție pentru restaurarea catedralei Notre-Dame. Lucrările au durat 25 de ani (Lassus a decedat în 1857) iar restaurarea intervenționistă - care a inclus reconstrucția turlei și sacristiei, precum și producerea de noi sculpturi, ferestre cu vitralii și clopote - bazată pe noțiuni contemporane de măiestrie medievală, rămâne controversată și în prezent.
Restaurare. Atât cuvântul cât și lucrul sunt moderne. A restaura un edificiu nu înseamnă a-l întreține, a-l repara sau a-l reface, ci a-l restabili într-o stare completă care poate nu a existat niciodată.
Eugène-Emmanuel Viollet-le-Duc, ‘Restaurarea’, în Dictionnaire raisonné de l’architecture française du XIe au XVIe siècle, Paris, B. Bance, 1866, t.VIII, pp. 14-34.
Noile sculpturi comandate sub Viollet le Duc au inclus sculptura Fecioara și copilul de Adolphe Victor Geoffroy-Dechaume surprinsă în această frumoasă fotografie de Auguste Mestral.
Păstrată în arhivele Geoffroy-Dechaume de la Muzeul Metropolitan de Artă, este descrisă și pusă în context astfel de unul dintre curatorii săi:
‘Interesul renăscut de la jumătatea secolului al 19-lea pentru trecutul medieval al Franței a avut drept rezultat restaurarea - uneori greu de manevrat, alteori plină de imaginație - a multora dintre cele mai importante monumente ale națiunii.
În fotografia lui Mestral, care vine din arhivele Geoffroy-Dechaume, figurile cerești rămân lumești pe situl de construcție; la scurt timp după aceea, ele sunt ridicate într-o poziție centrală pe fațada de vest, deasupra portalului principal și în fața rozașei.’
O zi neagră pentru Notre-Dame
Încă de la restaurarea supravegheată de Viollet-le-Duc, Notre-Dame a fost într-o stare aproape constantă de restaurare, conservare și curățare. De la începutul acestui secol, catedrala a fost amenințată de terorism și eroziune cauzată de poluarea atmosferică și apa pluvială. Chiar în 2017, un program extensiv de restaurare pentru Notre-Dame a fost evaluat la 150 de milioane de euro - înainte ca incendiul să facă ravagii în 15 aprilie 2019.
Focul (a cărui cauză rămâne incertă) a izbucnit sub acoperișul catedralei Notre-Dame și s-a extins rapid, distrugând mobilierele interioare de lemn și ferestrele cu vitralii. Până când a fost stins focul nouă ore mai târziu, distrusese turla catedralei și o mare parte din acoperiș.
În urma incendiului, președintele francez Emmanuel Macron a promis să restaureze Notre-Dame și a lansat o campania internațională de strângere de fonduri. La momentul scrierii, se estimează că restaurarea poate dura 20 de ani sau mai mult.
O catedrală Notre-Dame pentru secolul 21
Primul ministru francez Edouard Philippe a anunțat recent o competiție arhitecturală pentru proiectarea unei noi turle pentru Notre-Dame, invitând la un design nou ‘adaptat tehnicilor și provocărilor erei noastre’.
Inspirați de provocarea de a reface Notre-Dame, arhitecți, designeri și experți în restaurare lansează tehnologii și idei noi. Firma olandeză CONCR3DE a făcut o propunere inovatoare de a combina materiale vechi și tehnici noi pentru reconstruirea catedralei Notre-Dame. Aceștia vor să folosească o combinație de calcar și cenușă pentru a imprima 3D direct elemente precum statuile.
Acest exemplu arată cum noile tehnologii pot ajuta la depășirea problemelor legate de resurse și capacitate cu privire la munca calificată și materialele prime limitate.
În cazul catedralei Notre-Dame, vor exista beneficii imense de pe urma muncii defunctului conferențiar universitar al departamentului de arte de la Vassar Andrew Tallon, care a lansat utilizarea tehnologiei laser și tehnicilor avansate de imagistică. Tallon a scanat digital Notre-Dame din 2015 până la trecerea sa în neființă în noiembrie 2018 folosind camere sferice de 360 grade purtate de drone. Generând în final peste un miliard de puncte de date, munca lui Tallon la Notre-Dame ne lasă o imagine detaliată a catedralei înainte de incendiu.
Tehnologiile 3D au multe aplicații practice în patrimoniul cultural, de la implicarea online la cercetări academice, prezevare și conservare și alte inovații ce vor urma. De exemplu, proiectul Mașina timpulu iîși propune să folosească tehnologiile digitale pentru a crea prezentări 3D de întregi orașe și monumente, precum și pentru a permite oamenilor să acceseze istoria acestor locuri de-a lungul timpului.
Organizațiile pentru patrimoniu cultural își unesc forțele și adoptă noi tehnologii pentru a conserva și partaja informații cu privire la patrimoniul nostru comun fragil. Prin digitizarea colecțiilor lor valoroase și punerea datelor la dispoziția experților în conservare, muzeele, bibliotecile și arhivele ajută la salvgardarea siturilor noastre de patrimoniu fragile. În fața provocărilor complexe din prezent, această sarcină pare să fie mai urgentă ca niciodată.
Aflați mai multe despre locațiile menționate în această expoziție prin explorarea acestei hărți interactive: