Expoziție
Louise Weiss a înființat Nouvelle École de la Paix la Paris. Această „școală a păcii” a fost o instituție privată de învățământ superior care a organizat conferințe și dezbateri la renumita universitate franceză Sorbona pe tema afacerilor internaționale curente și a principalelor aspecte politice, economice, sociale și culturale ale zilei. Weiss a încercat să dezvolte predarea păcii și să promoveze noi cunoștințe de specialitate în prevenirea conflictelor.
În timp ce L’Europe nouvelle se adresa în principal elitelor aflate la putere, ea a încercat, de asemenea, să ajungă la publicul larg cu mesajul său de pace: publicul vizat de ea era alcătuit din studenți, directori de întreprinderi, profesori, funcționari publici.
În fiecare săptămână, aveau loc conferințe cu politicieni, diplomați, jurnaliști, profesori universitari, economiști și scriitori, cu prezentări pe teme precum criza economică mondială, frontierele în Europa, ascensiunea regimurilor totalitare și unitatea europeană. Weiss a asigurat menținerea unei legături strânse cu Liga Națiunilor, în special prin stagii, burse de cercetare și vizite de studiu la Geneva.
Tensiunile tot mai mari din anii 1930 au îngreunat însă din ce în ce mai mult continuarea activității Nouvelle École de la Paix. Weiss a înțeles rapid pericolele nazismului. Speranțele și eforturile sale au fost efectiv sabotate de un discurs ținut în cadrul Ligii Națiunilor de Joseph Goebbels, ministrul propagandei celui de Al Treilea Reich, care a descris hitlerismul drept fundamentul ordinii în Europa. El a susținut că o Germanie național-socialistă dorește să promoveze pacea între națiuni.
Pentru Weiss, acest fanatism periculos a fost prea greu de suportat și, în curând, s-a simțit obligată să renunțe la eforturile sale în materie de educație și să se concentreze asupra unor probleme diferite. Moartea ministrului francez al afacerilor externe, Aristide Briand, în 1932, a însemnat moartea ultimelor speranțe ale organizației L’Europe nouvelle pentru pacea și reconcilierea franco-germană. Unitatea Europei a trebuit să mai aștepte.
