Expoziție
Dorința lui Louise Weiss de a apropia Europa și de a realiza o mai bună înțelegere între națiunile sale a fost ancorată în ororile Primului Război Mondial și în obiectivul ei ulterior de a construi un viitor mai bun pentru concetățenii săi. În 1918, a cofondat revista săptămânală L’Europe nouvelle, care a încercat să ofere informații de înaltă calitate despre politica internațională și problemele economice majore pentru a-i ajuta pe europenii care făceau eforturi pentru instaurarea păcii.
În 1919, a participat la ceremonia de semnare a Tratatului de pace de la Versailles în calitate de jurnalistă și a relatat frecvent din Europa Centrală și de Est cu privire la aspirațiile naționale ale țărilor care luau naștere din ruinele Imperiului Austro-Ungar. A călătorit și în Rusia, unde a scris un raport pentru Crucea Roșie despre regiunile afectate de foamete, după ce a văzut cu ochii ei impactul revoluției sovietice. Activistă socială neobosită, la întoarcerea în Franța a organizat campanii de ajutorare a copiilor ruși și ucraineni malnutriți.
Activitatea lui Weiss în calitate de redactor-șef al revistei L’Europe nouvelle din 1920 până în 1934 a plasat-o în epicentrul multor momente esențiale ale dezvoltării Europei în secolul XX. A lucrat cu mulți dintre cei mai mari scriitori ai timpului său, de la Paul Valéry la Léon Blum, solicitându-le adesea să contribuie la ziarul său pe teme de politică externă.
S-a deplasat frecvent la Geneva, unde a relatat despre evoluțiile legate de Liga Națiunilor și s-a întâlnit cu Jean Monnet, cunoscut mai târziu sub numele de „părintele fondator al Europei”.
Ca susținătoare a unei păci juste cu Germania, Louise Weiss a contribuit la popularizarea ideii de integrare europeană. A sprijinit Tratatele de la Locarno, care au instituit un sistem de securitate colectivă în Europa, și a apărat ambițiosul proiect al unei Uniuni Federale Europene al ministrului francez al afacerilor externe, Aristide Briand.
Louise Weiss devenea treptat o forță semnificativă în lumea jurnalismului diplomatic dominată de bărbați. La Paris, ea s-a întâlnit cu intelectuali, diplomați și politicieni de vârf. Reputația sa a fost atât de mare încât a devenit cavaler al Legiunii de Onoare în 1925. Mai puțin de un deceniu mai târziu însă și convinsă de ascensiunea lui Hitler în Germania că orice apropiere europeană devine imposibilă, a abandonat jurnalismul pentru a urmări instaurarea păcii în Europa prin diferite mijloace.